Recent a fost sărbătorită prima aniversare de la publicarea poveștii. Limba de copaci de Pepa Horno, dragul meu prieten și partener Espirales Consultoría de Infancia (unde lucrăm pe probleme de protecție a copilului). povestea asta, publicado por la Editorial Fineo și ilustrat de Martina Vanda, a avut mai multe prezentări, iar primul a fost în Târgul de carte de la Madrid 2015 pentru aceste date, așa că mi s-a părut potrivit să-l amintim cu această intrare de blog.

Pepa prezintă cartea în felul următor:

Limba de copaci este vorba de moarte. Sau mai degrabă despre firul iubirii care unește ambele părți ale vieții. Vorbește despre oameni care au inima împărțită, „jumătate pe pământ și jumătate în cer”, și este scris pentru mulți băieți și fete (cei care acum sunt copii și acei băieți și fete ascunși sub pielea adulților) care au inimile lor așa.

Vreau să evidențiez trei aspecte pentru care recomand această poveste (și din acest motiv l-am făcut deja cadou de mai multe ori):

• Importanta descoperirii unei legaturi simbolice cu persoana decedata, care poate fi cultivat în viață sau odată ce moartea a avut loc. Niciodată nu este prea târziu pentru a crea un ritual care să ofere celor dintre noi care suntem încă în viață un sentiment de conexiune.
• Dimensiunea corporală a durerii, care pare magistral ascutit. Fă o plimbare, mișcă-te pe câmp, face gesturi corporale… ne ajută să procesăm mai bine pierderile, indiferent de vârstă.
• Tandrețea care pătrunde în lucrare ne invită să avem grijă de relația în fiecare situație de doliu cu toți băieții și fetele: cu care sunt după vârstă, și cu care ne purtăm băieții și fetele din interior înăuntru (și au nevoie și de atenția ta).

Pentru toate acestea și multe altele, este o carte pe care o consider recomandată de lectură., si mai ales sa o ai la indemana atunci cand apar pierderi in mediu.

Espero que os guste tanto como a mí.

Javier